Eleganță, foc și renaștere: povestea de 500 de ani a Inveraray CastleMai degrabă as fi numit acest castel Fairy Tale Castle, pentru ca la fel ca Segovia, Neuschwanstein, Château de Chambord, Castelul Corvinilor, asta este impresia pe care o ai in fata lui: a unei imagini de basm. Cand am vizitat prima oara acest castel, imi amintesc ca eram pe fuga. Ajunseserăm in ultima clipa, înainte de a se inchide. Zăbovisem mai mult la alte obiective și uite asa, mai-mai sa ratam aceasta bijuterie. Norocul fusese ca aranjasem din timp vizita cu cei care administrează acest castel locuit, asa ca am putut anunța ca o sa întârziem un pic... Pana la urma lucrurile s-au așezat și am putut vizita ghidat și interiorul castelului. Fabulos totul, am fost mai mult decât impresionat, inclusiv de povestea ghidului.
Pentru a ajunge la hotel și mai apoi la castel am trecut mai întâi printr-o micuța așezare care poarta numele uriașei proprietăți ai ducilor de Argylle. Primul lucru care iti iese in cale este o poarta cu mai multe arce, pe sub care trebuie sa treci pentru a ajunge pe strada principala. Traversând apoi Main Street, am ajuns la o clădire ce domina satul și pe care scria mare: Inveraray Jail. Pana sa ne dumirim, am și ieșit din zona centrala am ajuns pe o zona a străzii principale cu case foarte pitorești. Tin minte ca a doua zi, dis de dimineața m-am plimbat pe acolo și am făcut... o suta de fotografii. Atât de mult mi-a plăcut. Strada este mărginita pe o parte de Loch Fyne, ceea ce da un farmec deosebit. Am văzut de curând niște filmulețe extraordinare cu valurile lovind parapetul, aruncând trombe înalte de apa care cădeau apoi, pana in case. Imagini ireale, picturale, fantastice.
Astăzi, imi fac "rondul" de dimineața pe Facebook și imi apare o scurta prezentare, un reels cu Inveraray. L-am și distribuit pe pagina mea, pentru a se bucura și alții de imagini. Si imi vine ideea: ce ar fi sa scriu cate ceva despre acest castel. Oricum, măcar 24 de oameni vor fi foarte interesați, pentru ca o sa ajungă acolo, cu mine, anul acesta. Apoi mai sunt in jur de 400, pe care-i vad citind cam tot ceea ce scriu, legat de călătoriile mele și nu doar. Cu siguranța o sa le placa și lor acest subiect. Cu timpul articolele pe care le scriu ajung recomandate, distribuite sau găsite întâmplator in căutări, la mai bine de 3 - 4000 de oameni. Va dați seama ca acest lucru ma încânta enorm, cand vad ca plăcerea mea de a împărtăși din ceea ce știu și am văzut, se transforma in utilitate și poate chiar bucurie pentru atâția și atâția oameni. Sunt fericit ca și măcar pentru câteva minute, pot rupe oamenii din rutina lor zilnica, le pot abate gândurile spre locuri frumoase, spre tărâmuri depărtate.
Inveraray Castle iti apare ca o imagine mai mult pictata decât una reala. Cu turnurile sale conice, ridicate ca niște pălării de vrăjitoare, și cu zidurile cenușii care par să fi absorbit secole de ploi, vânt și povești.
Istoria începe cu mult înainte de forma actuală a castelului. Clanul Clan Campbell – unul dintre cele mai puternice și influente din Scoția – își stabilește aici reședința încă din secolul al XV-lea.
Primul castel a fost ridicat în jurul anului 1450 de Sir Duncan Campbell, dar ceea ce vedem astăzi este rezultatul unei ambiții mult mai mari. În 1744, Archibald Campbell decide să demoleze vechea fortăreață și să construiască o reședință care să reflecte puterea și statutul familiei sale.
Piatra de temelie este pusă în 1746, iar lucrările – conduse de arhitecții William Adam și Roger Morris – vor dura aproape patru decenii. Rezultatul? Unul dintre primele exemple de arhitectură neogotica din lume – o combinație îndrăzneață între gotic, baroc și clasicism.
Și poate cel mai important lucru: castelul nu a devenit niciodată un simplu muzeu. Este, și astăzi, locuința familiei. În spatele zidurilor sale groase trăiește încă descendența directă a clanului. Castelul aparține Torquhil Campbell, actualul duce de Argyll și șeful clanului Campbell.
Familia ocupă apartamente private pe două niveluri, în timp ce restul castelului este deschis vizitatorilor – o combinație rară între viață contemporană și patrimoniu istoric. De peste 500 de ani, aceeași familie își conduce destinul din acest loc – o continuitate aproape incredibilă în lumea modernă.
Privit din depărtare, castelul pare desprins dintr-un basm gotic. Cele patru turnuri circulare, fiecare cu acoperiș conic, domină peisajul și reflectă eleganța aristocratică a secolului al XVIII-lea. Zidurile din piatră cenușie, aproape severe, contrastează cu liniștea lacului și verdele intens al domeniului. Castelul este înconjurat de grădini întinse și de un domeniu vast de peste 60.000 de acri – păduri, câmpuri și coline care îi oferă un aer de izolare nobilă.
Interesant este că întregul oraș Inveraray a fost mutat mai departe în secolul XVIII, pentru a crea această perspectivă perfectă asupra castelului – un gest rar de „urbanism aristocratic”.
Dacă exteriorul impresionează prin austeritate, interiorul surprinde prin bogăție. În momentul în care treci pragul, ajungi într-o lume a aristocrației scoțiene:
Sala Armurilor – probabil cea mai impresionantă încăpere, unde peste 1.300 de arme (pike, săbii, muschete) sunt dispuse radial pe pereți, ca un soare metalic al războiului.
Saloanele decorate în stil parizian – precum Tapestry Drawing Room, unde influențele franceze din anii 1780 dau o notă neașteptată de eleganță continentală.
Camerele de recepție și dormitoarele istorice – cu tavane elaborate, mobilier original și tapiserii care spun povestea generațiilor Campbell.
Totul transmite ideea de continuitate: nu este o reconstituire, ci un spațiu locuit, în care fiecare obiect a fost martor la viața reală a unei familii.
Istoria castelului nu a fost lipsită de dramă. În 1975, un incendiu devastator a distrus o mare parte din interior. Familia a continuat să locuiască în castel, chiar și în condiții dificile, în timp ce restaurarea era finanțată prin donații din întreaga lume.
Această renaștere spune poate cel mai mult despre spiritul locului: Inveraray nu este doar un simbol al trecutului, ci și al perseverenței. Este un loc unde trecutul nu a plecat niciodată. Când vizitezi castelul, ai senzația că timpul nu a trecut, ci s-a așezat în straturi.
Se spune că este și bântuit, dar chiar și fără fantome, locul are o energie aparte. Inveraray Castle este o poveste despre putere, familie, ambiție și supraviețuire – spusă nu în cuvinte, ci printr-o forma arhitecturala și o atmosfera unica.
